A trecut mult timp..
Acelasi sentiment port in trupul meu gol.
Totul e lipsit de culoare, de sunet
De glorie...
Sunt aceeasi si mereu alta...
Nu suport atingeri pe trupul meu frigid, si totusi le cersesc...
Resping cu scarba afectiunea tuturor.
Dar plang mereu ...
Dupa tine, dupa el, dupa ea, dupa voi...
Ce mai conteaza totusi in viata mea?
Stanca se sfarama incet in aceeasi singuratate obsedanta...
Umilinta
Atata viclenie in jurul meu...
Repet mereu al vostru sfant nume in minte.
De ce voi? Mizerabili, oamneni fara de suflet si fara de minte.
E tarziu si e de neschimbat,
Dar totusi de ce voi ?
E pustiu totul in mine,
Priveste in mine, gasesti rusine.
Sunt un nimeni...
Dar voi nici macar atat...
Da! Va reneg pe toti!
Nu sunte-ti sfinti nici prin nume!
Nici prin suflet!
Daramite prin fapte!
Sunteti epave !
Sunteti goi prin minte, fapte si cuvinte !
Furati fara regrete!
Cereti fara drepturi!
Frangeti fara de pasare...
Monstrii cum v-am numit mereu,
Asta a-ti fost, asta si ramane-ti.
Fiinte fara de integritate, fara de sine...
Fara de ratiune....
Tot ce ramane e de rusine....
Foaie verde si-o lopata ...
RăspundețiȘtergereCornelus ... esti o taranca!!!
:))
scrii foarte frumos ... stii asta, doar ti-am mai spus-o!